Derivarea

• Din punct de vedere al sensului, prefixele sunt:
- prefixe negative - care neagă sensul cuvântului:
ne-; in-; i-;
neimportant, incomplet, ireal
- prefixe care exprimă ideea de repetiţie: ras-; răz-; re-; răstălmăci, răzgândi, rescrie
- prefixe cu sensul "fără", "lipsit de" - cu ajutorul cărora se formează antonimele cuvintelor de bază: des-; dez-; de-; a-;
descompune, dezorientat, debloca, anormal
- prefixe cu sens de superlativ: ultra-; supra; -extra-; hiper-; arhi-; prea-; super-;
ultramodern, supradimensionat,
exţraplat, hipercorect, arhiplin, preafrumoasă, superelegant.

-prefixe cu sensul '"înainte": ante-; pre-;
antebelic, prenume

-prefixe cu sensul "după": post-;
postbelic

-prefixe cu sensul "împreună cu": con-; com-; co-;
conlucrare, compatriot, cooperare

-prefixe cu sensul "împotrivă": anti-; contra-;
antirăzboinic, contraindicat

-prefixe cu sensul "sub limită": hipo-; sub-/
hipoglicemie, subcutanat

-prefixe care sugerează corelaţia: inter-; interdisciplinar, inrerreligios, internaţional

-prefixe cu sensul "înăuntru": intra-
intramuscular, intravilan

-prefixe cu sensul "peste": trans-
transoceanic, transport

-prefixe cu sensul "pentru": pro-; pronume


Atenţie!
Pentru a denumi camera de aşteptare situată înaintea unei alte camere, a unui birou, se foloseşte cuvântul anticameră, care a fost împrumutat cu acest prefix (anti-) din limba italiană şi s-a fixat în limba română în această formă:
ex: Ei aşteptau în anticameră, ca să fie primiţi pentru un interviu.

Dubla prefixare constă în adăugarea înaintea rădăcinii sau a cuvântului de bază a două prefixe:
pădure - (a) împăduri - (a) reîmpăduri; frunză - (a) înfrunzi - înfrunzit - neînfrunzit;

Atenţie!
• A nu se confunda prefixele cu elementele de compunere, numite şi prefîxoide:
aero-; auto; bi-; bio; di-; geo-; hemo-; hipo- (referitor la cai); hidro-; macro-; micro-; mono-; mulţi-; omo-; orto-; poli; pseudo; tele-; etc.


2. Derivarea cu sufixe

Sufixele sunt sunetele sau grupurile de sunete adăugate după rădăcină pentru a forma un cuvânt nou: bunic (bun+ic); frunziş (frunz+iş)

Clasificarea sufixelor se poate face:

a) din punct de vedere semantic (al sensului), deoarece sufixele pot da sensuri noi cuvintelor derivate:

- diminutivale, care formează cuvinte ce denumesc obiecte sau însuşiri considerate de vorbitor mai mici decât cele obişnuite: -aş (copilaş), -cioară (mescioară), -el (băieţel), -ică (rămurică), -ioară (bolnăvioară), -uleţ (ursuleţ), -uş (bebeluş), - uţă (căsuţă) etc.
- augmentative, care formează cuvinte ce denumesc obiecte sau însuşiri considerate de vorbitor mai mari decât cele obişnuite:
- an (băietan), -andru (copilandru),
- oaie (căsoaie), -oi (măturoi, băietoi) etc.

- pentru denumirea unei colectivităţi (ajută la formarea unor substantive colective): - ărie (rufărie); -ăraie (fumăraie), -et (brădet), -ime (tinerime), -iş (tufiş), -işte (porumbişte) etc.
- pentru denumirea agentului (autor al acţiunii sau meseriaş): - agiu (camionagiu), -ar (fierar), -aş (cosaş), -er (oier), -ist (fochist), -tor (judecător) etc.
- pentru denumirea însuşirii (sufixe adjectivale) - al (săptămânal), -ar (inelar), -aş (mărginaş), -at (pistruiat), -bil (locuibil) - iu (auriu), -cios (mâncăcios), -os (lemnos) etc.
- pentru denumirea instrumentului: - ar (cenuşar), -ător (tocător); - niţă (zaharniţă) etc.
- pentru denumirea unei noţiuni abstracte: - anţă (cutezanţă), -ărie (copilărie), - ătate (singurătate), -eală (greşeală), - ie (sclavie), -ime (isteţime), -inţă (folosinţă), -ism (huliganism), -ură (arsură) etc.
-pentru indicarea modalităţii (sufixe adverbiale): -eşte (lumeşte), -iş (grăpiş), -âş (tărâş) etc.


b) din punct de vedere morfologic, deoarece unele sufixe sunt specifice anumitor părţi de vorbire:
- substantivale: -ar (cronicar), -ământ (jurământ), -ătate (bunătate), -ătură (învăţătură), -eală (ameţeală), -eaţă (dulceaţă) etc.
- adjectivale: -al (anual), -aş (nevoiaş), -bil (locuibil), -cios (mâncăcios), -esc (prietenesc), -iu (cenuşiu), -ui (gălbui), -uriu (fumuriu), -os (lemnos) etc.
- verbale: -ăi (behăi), -ăni (clănţăni), -iza (ironiza), -ui (a bubui) etc.
- adverbiale: -âş (târâş), -eşte (româneşte), -iş (pieptiş) etc.


Atenţie!
Se pot forma serii derivate atunci când baza unui cuvânt derivat este un alt derivat (dubla sufixare): grădină + sufixul -ar = grădinar + sufixul -ie
= grădinăr/e bute + sufixul -oi = butoi + sufixul -aş = butoiaş

bute + sufixul -oi = butoi + sufixul aş = butoiaş

3. Derivarea parasintetică

Derivatele parasintetice sunt cuvintele formate în acelaşi timp cu sufix şi cu prefix:

împădurit = îm + pădur + it
..............prefix radical sufix


Atenţie!
• Derivarea regresivă constă în eliminarea unui sunet sau a unui grup de sunete de la sfârşitul unui cuvânt pentru a forma cuvinte noi.
alint « (a) alinta; păr « pară; prun « prună; îndemn « (a) îndemna; cuget « (a) cugeta; joc « (a) juca; cânt (subst.) « cântec; descânt (subst.) « descântec etc.